„Încerc să-l corectez de fiecare dată, dar ajunge mereu foarte aproape de caiet”, le-a spus educatoarea părinților lui Matei. „Stă drept puțin, apoi se apropie din nou. Parcă are nevoie să fie foarte aproape ca să vadă.”
Matei are cinci ani și jumătate și este în grupa mare. Desenează mult, trasează literele cu atenție și pare foarte concentrat pe ce face. La început, nimeni nu a văzut în asta un semn de îngrijorare. Părea doar un copil atent, care nu voia să depășească conturul sau să greșească. Doar că acest obicei se repeta zilnic. Matei își înclina capul, mijea ochii și clipea des. Uneori își freca ochii, alteori renunța rapid la activitățile care cereau atenție vizuală.
Acasă, lucrurile nu erau foarte diferite. Când desena sau răsfoia cărți, Matei se apropia tot mai mult de foaie. Uneori își acoperea un ochi și spunea că e pirat, râzând, ca și cum ar fi fost doar un joc. „E amuzant cât de atent vrea să fie”, și-au spus părinții la început. Gesturile lui nu păreau îngrijorătoare, mai ales că Matei nu se plângea de nimic. Doar că, atunci când educatoarea le-a spus că vede aceleași lucruri aproape zilnic la grădiniță, au început să fie mai atenți. Cum urma să înceapă școala, au decis să programeze un consult oftalmologic, convinși totuși că nu este nimic grav.
La evaluare, medicul a urmărit modul în care ochii lui Matei focalizează, cum lucrează împreună și cât de mult efort depune pentru activitățile de aproape. După câteva teste, explicația a venit firesc. „Matei vede mai neclar la distanță, iar ochii lui încearcă să compenseze. Miopia la copii este destul de frecventă la această vârstă”, le-a explicat medicul.
Abia atunci, pentru părinți, lucrurile au început să se lege. Apropierea de caiet, oboseala, joaca de-a piratul nu erau simple obiceiuri. Erau semnele unei probleme de vedere pe care Matei nu știa cum să o spună.
Știai că mulți copii cu probleme de vedere nu spun că nu văd bine, pentru că pentru ei imaginea pe care o percep este normalitatea?
CE semne îți arată că cel mic are nevoie de un consult oftalmologic?
De cele mai multe ori, copiii nici nu știu că nu văd bine. Dacă vederea nu s-a dezvoltat corect de la început sau dacă ochii depun constant un efort prea mare, copilul se adaptează. Își schimbă postura, se apropie de obiecte, evită activitățile care îl obosesc și pare, din exterior, neatent sau lipsit de răbdare. Atunci când imaginea este ușor neclară sau focalizarea presupune un efort constant, creierul se adaptează. Disconfortul se reflectă treptat în comportament și devine vizibil în modul în care copilul reacționează la activitățile zilnice.
De multe ori, în spatele acestor semnale se află probleme de vedere frecvente la copii, precum miopia, care pot trece ușor neobservate în lipsa unui control oftalmologic făcut la timp.
Ce este miopia și cum apare la copii
Miopia este o eroare de refracție care face ca obiectele aflate la distanță să fie percepute neclar. Acest lucru se întâmplă atunci când ochiul focalizează imaginea în fața retinei, nu direct pe ea. Deși explicația este una tehnică, efectul este ușor de observat în viața de zi cu zi: copilul vede mai bine de aproape și depune un efort constant atunci când încearcă să distingă ce se află mai departe.
Un studiu global, care a analizat date din peste 50 de țări și a inclus mai mult de cinci milioane de copii și adolescenți, arată că aproximativ o treime dintre copii și adolescenți sunt afectați de miopie, adică, în medie, un copil din trei vede neclar la distanță. [1] Această frecvență ridicată explică de ce evaluarea vederii la vârste mici este importantă chiar și atunci când nu există semne evidente.
Miopia poate avea o componentă genetică, mai ales dacă unul sau ambii părinți au această problemă de vedere. În același timp, anumite obiceiuri pot influența apariția sau evoluția ei, precum perioadele lungi de activități de aproape sau timpul redus petrecut în aer liber, când privirea se relaxează natural concentrându-se pe obiecte aflate la distanță.
Știai că medicii recomandă evaluarea vederii încă din primii ani de viață, la 6 luni, la 3 ani și înainte de începerea școlii, mai ales atunci când există antecedente familiale de probleme de vedere.
Cum se manifestă miopia la copii
Pentru că cei mici nu spun că văd neclar, miopia se face remarcată prin comportament. Semnele pot fi discrete și apar treptat, motiv pentru care sunt ușor de trecut cu vederea.
Printre cele mai frecvente manifestări se numără:
- dificultatea de a vedea clar la distanță, în timp ce vederea de aproape este mai confortabilă;
- apropierea excesivă de caiet, cărți sau ecrane;
- oboseala rapidă a ochilor după citit, scris sau alte activități vizuale;
- dureri de cap apărute după efort vizual;
- frecarea frecventă a ochilor sau mijirea acestora;
- dificultăți de concentrare și pierderea atenției după perioade scurte;
- performanțe școlare mai slabe, fără o cauză evidentă;
- oboseală accentuată în timpul efortului fizic sau al activităților care presupun privirea la distanță;
- apariția sau accentuarea unei deviații a ochilor, mai ales în momentele de oboseală.
Lipsa corectării miopiei poate duce, în timp, la un efort vizual constant și la apariția unor probleme asociate. Atunci când diferențele de vedere dintre cei doi ochi sunt semnificative, creierul poate începe să favorizeze ochiul care vede mai clar, iar acest proces poate favoriza apariția ambliopiei sau a unui strabism, prin pierderea alinierii corecte a ochilor.
Cum se tratează miopia la copii
Miopia nu se vindecă, însă poate fi corectată eficient, iar evoluția ei poate fi monitorizată și, în anumite cazuri, încetinită. Scopul tratamentului este de a oferi copilului o vedere clară la distanță, de a reduce efortul vizual și de a susține o dezvoltare armonioasă a vederii.
Printre opțiunile de tratament se numără:
- ochelarii de vedere, care pot fi purtați permanent sau doar în anumite situații, în funcție de recomandarea medicului;
- lentilele de contact, luate în considerare în cazul copiilor mai mari, care pot respecta regulile de igienă și purtare;
- lentilele ortokeratologice(Ortho-K), purtate pe timpul nopții în anumite cazuri de miopie ușoară, cu efect temporar asupra formei corneei;
- lentilele speciale pentru controlul progresiei miopiei, care includ tehnologii moderne concepute pentru a încetini ritmul de creștere a dioptriilor.
În ultimii ani, abordarea tratamentului include atât corecția vederii, cât și controlul progresiei miopiei. În funcție de caz, medicul poate recomanda strategii adaptate fiecărui copil, cu monitorizare periodică.
În cazul lui Matei, lucrurile au început să se clarifice abia după consultul oftalmologic. Odată ce miopia a fost corectată efortul vizual s-a redus vizibil. Matei nu se mai apropia de caiet, nu mai obosea la fel de repede, iar gesturile care păreau simple obiceiuri au dispărut treptat. Pregătirea pentru școală a devenit mai ușoară, iar încrederea lui a crescut firesc, odată cu confortul de a vedea clar. Povestea lui arată cât de ușor pot fi confundate semnele unei probleme de vedere cu lipsa de atenție sau cu oboseala și cât de important este ca aceste detalii să fie privite în ansamblu, la timp.
Pentru un copil, experiența primului consult contează enorm. La Eye Temple, evaluările sunt gândite astfel încât cei mici să se simtă în siguranță și înțeleși. Jumătate dintre medicii oftalmologi sunt specializați în oftalmologie pediatrică și știu cum să construiască o relație de încredere, pas cu pas, cu răbdare și empatie. Într-un spațiu prietenos, cu zone dedicate copiilor și toate serviciile într-un singur loc, vizita la medic devine mai ușor de acceptat, iar părinții primesc explicații clare și sprijin real pentru pașii următori.
Bibliografie:
[1] Liang J, Pu Y, Chen J și colab., Global prevalence, trend and projection of myopia in children and adolescents from 1990 to 2050: a comprehensive systematic review and meta-analysis, British Journal of Ophthalmology, 2025;109:362-371. https://bjo.bmj.com/content/109/3/362